Așezământul social „Sfinţii Arhangheli Mihail și Gavriil”

Așezământul social „Sfinţii Arhangheli Mihail și Gavriil” din comuna Slobozia, judetul Giurgiu

   Intr-o margine de tara, intr-o margine de sat si la marginea unei societati stramb alcatuite, am intalnit niste copii napastuiti de viata in familii violente, dezbinate, de saracie si teroare. Acesti copii sunt acum gazduiti, impreuna cu mamele lor, de Așezământul Social „Sfinţii Arhangheli Mihail și Gavriil” din comuna Slobozia, judetul Giurgiu.

I-am putea numi „victime ale violentei in familie”, numai ca durerea lor se intinde dincolo de sensul acestor cuvinte;  in realitate, cu totii sunt niste copii loviti fizic si psihic de catre cei care le-au dat viata sau de catre alti „oameni”. Fiecare dintre copiii de-aici poarta in suflet o rana provocata atat de bataia incasata, cat si de umilinta si abuzurile la care a fost supus.

Mamele lor… isi alina cum pot neputinta si propriile rani, alaturi de ei.

Fiecare mama din asezamant are povestea ei trista, plina de durere, plina de pacate spuse si nespuse. Iar aceste istorii se prelungesc cumva in viitor, impletindu-se si influentand viata, sensibilitatea, educatia copiilor. Este foarte greu de spus cum vor evolua acesti micuti, ce vor fi si ce vor face ei cand vor fi oameni mari, insa e sigur ca nevoia de o educatie solida si de afectiune, nevoile lor spirituale de acum, sunt  extrem de mari.

Cum spune parintele Valentin, “Multi oameni sunt foarte legati de aspectele material ale vietii, ajuta asezamantul si vin acolo numai daca au ce sa aduca, uitand de multe ori ca acestor copii le este “foame” si de dragoste, de intelepciune, de cunoastere, de o vorba calda si duioasa, de atentia si consideratia oamenilor mari, de o mana care sa ii mangaie prieteneste.

Așezământul social „Sfinţii Arhangheli Mihail și Gavriil” din comuna Slobozia, judetul Giurgiu este administrat, ingrijit si mai ales investit cu multa daruire si compasiune, de catre parintele Valentin si sotia sa, doamna preoteasa Veronica, doi oameni minunati care si-au asumat o lupta surda cu destinul. Dumnealor s-au asezat cu multa dragoste si intelegere intre acesti napastuiti, si perspectiva disperarii si a distrugerii. Cu intreaga lor energie, parintele Valentin si doamna preoteasa Veronica conduc aceasta comunitate cat mai departe de margine, de acea margine din care provine. Si multumita eforturilor lor, si a ajutorului oferit de catre Episcopia Giurgiului si multi, foarte multi oameni de suflet, viata aici curge aproape normal.

Asezamantul adaposteste 30 de suflete. Cu totii locuiesc intr-un camin care in urma cu cativa ani era o ruina, dar care a fost renovat, a fost reamenajat astfel incat sa arate omeneste si sa poata fi locuit. S-au facut eforturi mari, dar din pacate nu toti cei care au lucrat aici si-au facut treaba cum trebuie. Sunt multe probleme de remediat (la etajul cladirii, instalatia sanitara s-a deteriorat, au aparut infiltratii si mucegai). S-au gasit niste oameni inimosi care s-au angajat sa refaca instalatia sanitara, vor placa din nou pardoseala si peretii bailor.

Mai sunt multe de facut. Este nevoie de reparatii considerabile la parterul cladirii, la fatada…

Familia preotului Valentin se ingrijeste ca in fiecare zi, cei 30 de ocrotiti din asezamant sa primeasca tot ce le trebuie din punct de vedere material si sufletesc. 18 dintre copii merg la scoala din sat sau la gradinita si se pune mare pret pe acest lucru, care este privit ca indatorire a celor mici pentru bunul mers al treburilor in mica comunitate.

Este impresionanta tenacitatea cu care parintele se straduieste sa asigure autonomia materiala a asezamantului, in primul rand in ceea ce priveste necesarul de alimente.

A incercat sa creeze o micro gospodarie agro–veterinara, au facut cu totii un solar din materiale recuperate, cresc purcei, gaini si au chiar vacute pentru lapte si cal pentru caruta.

Din nefericire o vacuta care asigura lapte pentru copii a fost lovita de o masina si a trebuit sa fie sacrificata la abator.

“Dumnezeu nu o sa ne lase – spunea doamna Veronica – va fi cu noi si ne va ajuta sa facem cate ceva pentru acesti copii”.

Asociatia “LANGA TINE”  incearca sa fie alturi de familia preotului Valentin in lupta inegala cu soarta unor copii nefericiti.

Este un “proiect” nou pentru noi, in care ne-am implicat incepand din Octombrie 2012.

Speram ca in curand sa putem fi mandri de ceea ce am reusit sa facem prin puterile noastre si cu ajutorul prietenilor nostri pentru aceasta comunitate – așezământul „Sfinţii Arhangheli Mihail și Gavriil”